Motivul celor 40 de ani petrecuti in desert ai evreilor lui Moise.

Am vazut ca in ultimul timp o poza cu Moise prezentat ca a fi cel mai prost navigator al tuturor timpurilor, a devenit virala pe internet. Asa ca am cercetat mai bine subiectul si am gasit un articol extraordinar in care ni se prezinta de ce au stat cei 40 de ani in desert. Vizionare placuta si nu uita sa dai share articolului urmatoarea data cand vezi poza de mai jos. Precizez ca articolul acesta nu imi apartine si, sursa se gaseste la sfarsitul acestuia. Va multumesc!

27749858_1213141638822154_7587624860885567204_n

 

Dr.Tony Victor Moldovan-Programul Terra:
Legea nonhibridării (L.N.H.) Instruirea poporului evreu

Inserarea acestei legi între legile de bază ale evreilor, a constituit cel de-al doilea motiv important al staţionării poporului evreu în deşert timp de 40 de ani. Poporul scos din sclavie, neinstruit, needucat, fără o organizare socială proprie de stat, fără armată proprie, fără legi, este adus în această perioadă la stadiul de popor distinct. Un popor fără elementele mai sus amintite nu ar fi putut supravieţui celorlalte popoare din zonă, bine organizate din punct de vedere social. Astfel, evreii primesc un pachet de legi destul de consistent din partea S.D., legi ce aveau să-i ordoneze viaţa. Într-o regie cu care ne-am obişnuit: glasuri în cer, lumini, nave etc., lui Moise şi poporului său îi sunt prezentate “Cele zece porunci” care conţin:
Legea nonhibridării (L.N.H.);
3. Să nu ai alţi Dumnezei afară de Mine!

4.Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ.
După 40 de ani de ajustare genetică şi construcţie, poporul evreu, înzestrat cu legi poate ieşi în lume în scopul îndeplinirii ultimului obiectiv: ocuparea spaţiului geografic vital. Asistăm astfel poate la singura situaţie din istorie în care un popor distinct genetic, cultural, religios, este format într-un spaţiu geografic în mod special, pentru a fi implantat într-un alt spaţiu geografic.
Privind retrospectiv, etapa aceasta a avut o durată aproximativă de 520 de ani, conform schemei de mai jos: A.D.N. apropiată din punct de vedere genetic. Cu o armată proprie înzestrată, instruită, disciplinată, dar mai ales, cu ajutorul concret, militar al îngerilor, poporul evreu iese la atac şi ocupă progresiv teritoriul vital, delimitat geografic după criterii genetice stabilite clar de îngerul genetician şef. Deşi dezideratele acestei etape s-au realizat treaptă cu treaptă prin evenimente care s-au întrepătruns în obiective, este mai uşor să înţelegeţi esenţa celor întâmplate, dintr-un material sistematizat. De aceea, în această etapă, a cincea, urmărim, de fapt, două programe importante.
1. Formarea statului naţional evreu; ocuparea teritoriului vital.
2. Păstrarea caracterelor genetice ale poporului evreu; ajustarea genetică a patului A.D.N. al poporului evreu.
Formarea statului naţional evreu; ocuparea teritoriului vital.

Războaiele ce aveau să aducă poporului evreu spaţiul vital sunt războaie ce urmăresc în general şi obiective ale P.I.G. De aceea caracterul lor, vom vedea, este cu totul particular, de departe observându-se nuanţa epurării genetice. Cel mai bine înţelegem obiectivele confruntărilor armate ale evreilor cu cei din jur, citind acest lucru din Biblie. Apoi, “legile pentru război” vor întregi imaginea, oferindu-ne modalitatea în care dezideratul a fost îndeplinit. Aflăm despre aceste războaie cu mult înainte ca ele să aibă loc efectiv, imediat după ieşirea din Egipt:

1. Apoi a zis Domnul către Moise: “Du-te de aici tu şi poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului şi suiţi-vă în pământul pentru care M-am jurat lui Avraam, fiul lui Isaac şi al lui Iacov zicând: Urmaşilor voştri îl voi da.

2…voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu şi va izgoni pe Canaaneni, pe Amorei, pe Hevei, pe Faresei, pe Gherghesei, pe Hevei şi pe Iebusei. (Ieşire – 33)

Dacă sunteţi surprinşi că Dumnezeu îi împinge pe evrei la exterminarea popoarelor mai sus amintite, care ştim că reprezintă de fapt ramuri ale arborelui genealogic al lui Set, surprinderea este şi mai mare citind proorocirea lui Varlaam:
17… o stea va răsări din Iacov; un toiag se va ridica din Israel şi va
lovi căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va lovi. (Numerii-24)

Cu alte cuvinte, aflăm că poporul lui Iacov – Israel, rezultat al unui P.I.G. riguros, total compatibil A.D.N.M.N. cu îngerii S.D., va fi implantat pe rezultatele unui P.I.G. relativ, haotic, mai puţin riguros, rezultate ce reprezintă de fapt ramuri ale aceluiaşi trunchi genealogic – urmaşii lui Set. Cu această ocazie, a războaielor, Israel (cel ceresc) “îşi va arăta puterea”. În timpul staţionării în deşert evreii primesc între alte legi, ordinul referitor la “oprirea prieteniei cu păgânii”:

22. Domnul Dumnezeul tău va izgoni înaintea ta popoarele acestea; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se pustiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului.
23. Ci ţi le va da Domnul Dumnezeul tău şi le va pune în mare
tulburare încât vor pieri. (Deuteronomul-7)

3… Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî înaintea ta şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî cum ţi-a grăit Domnul.

4… să nu zici în inima ta: “Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest pământ bun”, căci pentru necredincioşia popoarelor acestora le izgoneşte Domnul de la faţa ta. (Deuteronomul-9)
Observaţii. Ca la orice început de drum, Domnul trasează directivele şi
face planul pentru etapa următoare. El promite că :
– va stârpi popoarele “pentru necredincioşia lor”, adică acele popoare
incompatibile A.D.N.M.N. cu îngerii S.D. sau oricum, cu compatibilitate

scăzută (4);
– va izgoni şi va fi “foc mistuitor” pentru aceste popoare (3);
– nu va putea folosi arma nucleară sau alte arme de distrugere în masă ca
să nu pericliteze poporul evreu (22);

– în concluzie, S.D. va acţiona ca şi în Egipt folosind tehnică superioară, astfel încât evreii nu trebuie să se teamă în faţa adversarilor lor superior mult numeric.
În această ordine de idei Domnul anunţă şi “legile pentru război” în
capitolul 20 al Deuteronomului :
7. Cel ce s-a logodit cu femeie şi n-a luat-o, acela să iasă (din oştire)
şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi ca să nu o ia
altul.

Deci, funcţia de procreere era mai importantă decât cea de războinic într- un război de epurare genetică care, oricum era câştigat de S.D., cu arme moderne. În aceeaşi ordine de idei, legea războiului prevede posibilitatea ca populaţia unei cetăţi să poată supravieţui în cazul în care se supune evreilor şi este de acord să le plătească bir. O astfel de situaţie nu se întâmplă practic niciodată în Biblie. Principiul ar fi fost valabil poate, pentru popoarele mai apropiate genetic de evrei sau în momentele în care S.D. lipseşte de la datorie, iar evreii nu pot face faţă singuri unei confruntări armate. Oricum, nu am găsit o astfel de situaţie. A, poate că situaţia de azi 1999, să fie pe undeva aproape de cele stipulate în lege.
12. Iar de nu se va învoi cu tine şi va duce război cu tine, atunci s-o
înconjuri.
13. Şi când Domnul Dumnezeul său o va da în mâinile tale, să loveşti
cu ascuţişul săbiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea.
Am mai vorbit de rolul genetic mai important al bărbatului într-un P.I.G.,
determinat de posibilitatea de a avea foarte mulţi copii, însămânţând un

număr mare de femei. Legea mai prevedea capturarea prăzii de război, a femeilor şi a copiilor cetăţii cucerite, deşi vom vedea că în practică evreii vor păstra în viaţă numai fetele virgine aduse în sclavie. Vom vedea mai târziu la ce vor folosi roabele. Potenţialul lor procreativ va fi exploatat de S.D. Legea de bază a războiului era însă:
16. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău
ţi le dă în stăpânire să nu laşi în viaţă nici un suflet.

Ei, frumoasă doctrină militară pentru un suflet ce-şi spune Iubire! Nu-i aşa? Dar asta nu este tot; evreii sunt avertizaţi cam ce se poate întâmpla dacă doctrina militară impusă de S.D. nu va fi respectată:

55… (Dumnezeu către Moise n.a.) dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini pentru ochii voştri şi bolduri pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora în ţara în care trăiţi.
56. Şi atunci vă voi face vouă ceea ce aveam să le fac lor.

(Deuteronomul-20)

Cutremurător! Evreii nu au avut încotro, au trebuit musai să se războiască, aşa cum a impus Domnul. Acestea fiind legiferate, să vedem acum realizarea practică.

Cel care inaugurează războaiele de ocupare a viitorului stat este Moise. Ocuparea teritoriului nu s-a făcut la întâmplare, nici după criteriile artei militare, ci după …criterii genetice. Au fost exterminate mai întâi populaţiile mai vechi, mai diferite genetic de poporul evreu, care reprezentau evident pericolul cel mai mare pentru denaturarea zestrei genetice a lui Israel. În acest sens, sfaturile primite de Moise de la Domnul sunt clare.

Şi să te apropii repede de Amoniţi, dar să nu intri cu aceştia în duşmănie şi să nu începi război cu ei, căci nu-ţi voi da în stăpânire nimiic din pământul fiilor lui Amon, pentru că l-am dat în stăpânirea fiilor lui Lot” (Deuteronomuul-2-19)

Acest sfat va fi valabil doar pentru acea perioadă. Vom vedea că fiii lui Lot, amoniţii, asemănători genetic cu evreii, dar fără “rădăcină adâncă”, vor fi exterminaţi mult mai târziu. De aceea, ţinta următoare a Domnului este populaţia de uriaşi rămaşi din neamul Refaimilor.

21. Poporul acesta(Re faimii) fusese foarte mare, mult la număr şi înalt de statură ca fiii lui Enac; dar Dumnezeu îi pierduse de la faţa Aminiţilor.
(Deuteronomul-2)

Informaţia este importantă şi arată că pe timpul dezvoltării numerice a evreilor în Egipt, Domnul s-a ocupat concomitent şi de patul genetic pe care urma să implanteze poporul evreu: “Domnul îi pierduse în faţa Amoniţilor”. Deci, ideea este aceea de a-i lăsa deocamdată în pace p amoniţi şi de a-i extermina pe refaimi, relicve ale uriaşilor, se pare destul
de mulţi în acea perioadă. Vom vedea că la 400 de ani de la ieşirea din Egipt mai existau încă exemplare din neamul refaimilor.
Domnul îi propuse lui Moise un plan de principiu al ordinii ocupării
viitorului teritoriu:
31… “Iată încep să-ţi dau pe Sihon Amoreul, regele Habşonului şi
pământul lui; începe a stăpâni pământul lui”.
33… Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi l-am
bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. (Deuteronomul-2)

Pe scurt, Moise, iniţiatorul acestor războaie, respectă întocmai legile războiului elaborate de către Domnul. În Deuteronomul 3-3,4 Moise ne prezintă o sinteză a campaniilor sale militare, concretizată în cucerirea a 60 de cetăţi şi exterminarea populaţiilor acestora (“bărbaţi, femei,
copii… n-am lăsat pe nimeni viu” – Deuteronomul 2-34).

Dumnezeu – Domnul, îngerii – cum vreţi să consideraţi – au avut o contribuţie zdrobitoare în aceste războaie. Iosua, urmaşul lui Moise, fiul lui Navi, este campionul absolut al războaielor de epurare genetică şi a extinderii teritoriului evreu. Iosua primeşte directive precise în acest sens, cu delimitarea clară a viitorului spaţiu geografic vital, imediat după moartea lui Moise.
4. “De la pustie şi de la Libanul acesta până la râul cel mare Eufrat şi
până la marea cea mare spre asfinţitul soarelui, vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie în toate zilele vieţii tale.

6. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să nu te înspăimânţi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea oriunde vei merge”. (Iosua 1)

Asemănător perioadei lui Moise, toată istoria lui Iosua este presărată cu prezenţa unei tehnici extraterestre uneori mai greu de înţeles, o parte din ea prezentată în capitolul dedicat tehnicii S.D. Dacă în acel capitol v- am descris modalitatea tehnică în care Ierihonul a fost dărâmat, asaltul final a rămas pentru această pagină:
21. Şi au dat junghierii tot ceea ce era în cetate: bărbaţi, femei şi tineri
şi bătrâni şi boi şi oi şi asini, tot au trecut prin ascuţişul sabiei. (Iosua-6)

Nu am nimic de comentat. Un alt episod al R.E.G. este distrugerea cetăţii Ai. Îngerul îl îndemnă pe Iosua: “…Eu voi da în mâinile tale pe regele din AI şi pe tot poporul lui, cetatea şi ţinutul lui” (Iosua 8-1). Iosua descrie o tactică de împresurare a cetăţii conformă cu tehnicile militare vechi, în care o armată ce asediază o cetate, la un moment dat se preface că se retrage, dar de fapt, revine şi ocupă cetatea deschisă, ieşită la atac. Îngerul îi îndemnă pe evrei:
7…. să cuprindeţi cetatea, că Domnul Dumnezeu o va da în mâinile
voastre.
23. Şi i-au ucis aşa încât n-a scăpat cu viaţă nici unul dintre ei. Iar pe
regele din Ai l-au prins viu şi l-au adus la Iosua.
24. După ce fiii lui Israel au ucis pe toţi bărbaţii din Ai… Israeliţii s-au
întors cu toţii asupra cetăţii Ai şi au lovit-o cu ascuţişul sabiei.
25. Iar toţi locuitorii din Ai care au căzut în ziua aceea au fost
douăsprezece mii.
26. Şi Iosua nu şi-a lăsat jos mâna sa pe care o întinsese cu suliţa,
până nu a dat pierzării pe toţi locuitorii din Ai. (Iosua -8)
Observaţii:

Nu tehnica militară a lui Iosua a fost cauza ieşirii din cetate a apărătorilor, ci altceva, legat de tehnica S.D. Exemplu – gaze lacrimogene sau gaze toxice? Greu de spus. Cert este că aceşti locuitori ce părăsesc cetatea nu sunt în stare să lupte eficient din moment ce Iosua nu înregistrează nici o pierdere – “s-au întors cu toţii”. Oricum, se ştia că Domnul va fi cel ce va da cetatea în mâinile evreilor.
O altă descriere interesantă este bătălia cu Amoreii:

10. Şi Domnul i-a făcut (pe Amorei) să se sperie le vederea fiilor lui Israel şi i-a învins pe ei Domnul cu înfrângere grea la Ghibeon şi i-a urmărit pe calea spre înălţimile Bet-Heron şi i-a bătut la Azeea şi până la Macheda.
11… Domnul a aruncat din cer asupra lor grindină mare

, până la Azeca şi cei ce au murit de grindină au fost mai mulţi decât cei ucişi de fiii lui Israel cu sabia în luptă.
14…. că Domnul nostru pentru Israel lupta. (Iosua 10)

Versetele, prezentate şi la capitolul dedicat tehnicii S.D., nu lasă nici o îndoială asupra intervenţiei S.D. într-o luptă ce devine inegală, un adevărat carnagiu. Acesta este episodul în care S.D. “opreşte Soarele şi Luna în loc aproape o zi întreagă”, eveniment deja discutat. După biruinţa S.D. asupra oamenilor ucişi cu proiectile bine ţintite din nave extraterestre, Iosua se adresează poporului evreu prezentând alte scenarii de luptă, mult asemănătoare. În aceeaşi zi, a distrugerii cetăţii Ai, Iosua avea să extermine populaţiile din cetăţile Macheda, Libna, Lachiş, Ghezer, Eglon şi altele. Descrierile acestor războaie de epurare genetică (R.E.G.) le găsiţi în Iosua 10. Campania militară de o zi! a lui Iosua se termină spre seara zilei duble, descrisă de Biblie în aceeaşi notă:

40. Apoi a lovit Iosua tot ţinutul muntos, Neghebul, câmpia şi ţinutul mării şi pe regii lor şi n-a lăsat să scape nimeni, ci a omorât toată suflarea, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui Israel.
42. Şi pe toţi regii acestora şi ţinuturile lor le-a luat Iosua deodată,
căci Domnul Dumnezeul lui Israel pentru Israel lupta.
43. După aceea Iosua împreună cu toţi Israeliţii s-au întors în tabăra
lor de la Ghilgal. (Iosua 10)

Obositor, nu? Este obositor şi numai să citeşti despre atâtea războaie, dar să mai şi lupţi! Observaţiile nu le consider necesare; punctez doar imaginea militară a unui tur de forţă demn de invidiat de oricare

comandant militar contemporan. Totul este însă posibil cazul lui Iosua, care de fapt numai se plimbă pe câmpul de luptă. În locul său se războieşte cu tehnică militară Domnul (citiţi – în loc de războieşte – ucide). Aşa se face că Iosua, aşa cum ne-am obişnuit, se întoarce acasă cu efectivul complet, apt de o nouă “plimbare”. De data aceasta, locul distracţiei va fi Canaanul. Campania militară vizează de data aceasta teritoriul cuprins între Sidon, Misrefot-Maim, până la valea Miţpa. Sunt aplicate, fără excepţie, aceleaşi reguli dure ale R.E.G.
După ce Biblia ne prezintă cucerirea a zeci de cetăţi, tot ea ne oferă
explicaţia succesului militar deplin al lui Iosua:

20. Căci aşa a fost de la Domnul, ca să învârtoşeze inima lor şi să întâmpine pe Israel cu război, ca să fie daţi pieirii ca să nu se găsească milă, ci să fie nimiciţi, cum poruncise Domnul lui Moise. (Iosua -11)

Teritoriul cucerit avea să fie distribuit după delimitări exacte celor 12 seminţii ale lui Israel, conform tragerii la sorţi discutată deja în cap. referitor la S.S. Dacă priviţi din nou harta repartiţiei celor 12 seminţii în teritoriu, veţi observa că ele sunt delimitate de obstacole geografice naturale, ape, munţi, care împiedică cât de cât accesul dintr-un teritoriu în altul. În acest mod este facilitată respectarea L.N.H.

Am ales cele mai reprezentative versete, poate prea multe. Ele încearcă să sublinieze dimensiunea epurării genetice. Momentul acestor războaie este important. Poporul evreu este la începutul ocupării unui teritoriu, nu prin cucerire, aşa cum s-a întâmplat de obicei în istorie, ci prin exterminarea unor popoare, bineînţeles cu ajutorul covârşitor al S.D. Domnul alege ca ţintă în primul rând popoarele cu caractere genice mai îndepărtate de evrei, dar bine dezvoltate numeric. De ce? Pentru că tot Domnul impregnase doctrina înmulţirii. a însămânţării a zeci de femei de către exemplarele valoroase genetic, chiar de la periferia arborelui genealogic creat. De ce? Pentru obţinerea unui pat A.D.N. ameliorat, cu caractere genetice apropiate de cele ale îngerilor.

După războaiele lui Iosua, harta geografică a poporului evreu este totuşi o hartă mozaic, deoarece S.D. “a iertat” pentru început popoare cu o structură A.D.N. mult ameliorată, cum erau spre exemplu amoniţii. În ceea ce priveşte harta A.D.N. a zonei, aceasta, se înţelege, rămâne destul de neomogenă. Totuşi, deşi războaiele de epurare genetică au continuat în secolele următoare, mai ales în perioadele de prezenţă activă a S.D. în spaţiul evreu, greul acestora, importanţa lor maximă a fost în perioada lui Iosua. Fiecare seminţie s-a dezvoltat numeric separat în spaţiul primit în dar de la Domnul, conform celor scrise de Iezechiel.

moise

Sursa

Advertisements

Spune-ne parerea ta!!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s